Care este prima imagine care vă vine în minte atunci când auziți cuvântul „Psihiatrie”?
Probabil simțiți o reținere. Este o reacție firească, adesea influențată de stereotipuri cinematografice sau de temeri vechi: holuri întunecate, uși metalice, o atmosferă apăsătoare și, mai presus de toate, frica de a pierde controlul. Ne temem de ceea ce nu înțelegem și, adesea, ne temem că trecerea pragului unei astfel de secții ne-ar putea șterge identitatea, reducându-ne la un simplu diagnostic.
Vă invităm să luați o pauză de câteva minute, să lăsați deoparte aceste prejudecăți și să descoperiți o realitate diferită la Spitalul Județean de Urgență Tulcea.
Liniștea din spatele momentului internării
Secția de Psihiatrie de astăzi nu este un loc al izolării. Odată ce îi treceți pragul, veți observa că seamănă mai mult cu un atelier de creație, cu o școală, cu normalitatea. Această transformare profundă a fost posibilă datorită viziunii echipei medicale, cu sprijinul implicării constante a Consiliului Județean Tulcea și a fondurilor alocate prin Compania Națională de Investiții (CNI).
Icoanele pictate pe sticlă, pe care le puteți admira în imagini, nu sunt obiecte de decor cumpărate. Sunt mărturii ale răbdării, realizate chiar de pacienții noștri. Sala de sport luminoasă există pentru că știm că recuperarea psihică este strâns legată de tonusul fizic. Sala de audiții, zona de hairdressing (coafură/frizerie) sau gherghefurile pentru țesut nu sunt simple obiecte de mobilier, ci instrumente terapeutice esențiale.
Omul nu este boala sa
Există un moment critic în viața oricărui pacient care se confruntă cu o afecțiune psihică: momentul în care își pune la îndoială propria valoare. Boala are capacitatea de a eroda încrederea în sine.
Aici intervine abordarea noastră integrată. Tratamentul medicamentos este vital pentru a stabiliza echilibrul biologic, însă terapia prin artă sau ergoterapia se adresează componentei umane. Arta oferă pacientului acea siguranță de care are atâta nevoie și libertatea de exprimare pe care cuvintele uneori o refuză.
Atunci când un pacient ia pensula în mână și se concentrează să picteze detaliile unei icoane, el nu mai este definit de suferința sa. Devine un artist care exersează răbdarea. Când o persoană finalizează un obiect artizanal, își recâștigă demnitatea și sentimentul de utilitate: „Pot să creez ceva frumos. Sunt capabil. Exist.”
În atelierele noastre, folosim metafora „Copacul-eu”: un simbol care ajută pacientul să înțeleagă că are în ce să își prindă rădăcinile și că nici creșterea, nici amintirea, nici legătura cu ceilalți nu se termină odată cu diagnosticul.
Rădăcini istorice și aripi pentru viitor
Această viziune modernă nu a apărut peste noapte. Ea este rodul unei istorii construite de oameni care au crezut în vindecare, chiar și atunci când resursele erau limitate.
Povestea psihiatriei tulcene a început în anii 1960, cu Dr. Bostan, în clădirea veche a spitalului TBC. A continuat cu determinarea doamnei Dr. Elena Preda (1983-1989), promotorul construcției noii secții, inaugurată în 1993. Modernizarea a continuat susținut, în special din 2015, prin implicarea domnului Dr. Mihai Tatu, moment în care psihiatria a mai urcat un etaj – atât fizic, cât și terapeutic – conectând pacienții la prezent prin atelierele de terapie ocupațională.
Chiar dacă anii au trecut, munca lor rămâne o carte deschisă: Dr. Preda Elena, Dr. Bostan, Dr. Vintilă, Dr. Chendrescu, Dr. Militaru, Dr. Marcu. O viață dedicată încercării de a „bandaja aripi”, cu voința de a încerca și credința că recuperarea este posibilă.
Astăzi, ștafeta este dusă mai departe de o echipă multidisciplinară (medici, asistenți, psihologi, kinetoterapeuți), care a transformat secția într-un spațiu al demnității, aliniat Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Mulțumim echipei actuale: Dr. Tatu Mihai, Dr. Simitopol Aurelia, Dr. Bandrabur Diana Lilia, Dr. Dinică David Costin, Dr. Ilie Adrian și întregului personal!
O validare națională
Faptul că suntem pe drumul cel bun este confirmat de recunoașterea primită la nivel național. Modelul de bună practică de la Tulcea, unde actul medical este dublat de umanitate, a fost apreciat recent în cadrul evenimentelor dedicate incluziunii. Eforturile echipei și creațiile pacienților au fost prezentate de Dr. Tiberius Octavian Crăciun, care a dus la București nu doar prezentul, ci și memoria secției de psihiatrie de la Tulcea, la Senatul României, la invitația Consiliului de Monitorizare.
Este dovada că psihiatria modernă înseamnă ferestre deschise către recuperare.
Gândul de final
Procesul de vindecare nu este unul liniar; există și zile dificile, și zile bune. La Tulcea, facem totul pentru ca acest proces să aibă sens. Când auziți de cineva care trece printr-un moment greu, nu lăsați scenariile filmelor să vă influențeze. Gândiți-vă la atelierele de terapie ocupațională.
„Arta este o rană transformată în lumină.”
— Georges Braque